O zi… rosie (p)

“Ce naiba se aude”? Sunt la munca, sunt zgomote puternice afara si pare ca s-a intunecat dintr-o data. Alarma de incendiu tiuie in prostie. Bravo! alta simulare.

Ne miscam pe scari, bombanind la adresa HR-ului. Ajungem jos si… Doamne, ce e asta? Cerul este acoperit de o chestie mare de metal ce blocheaza razele soarelui. Se misca incet, in cerc, intr-o liniste sinistra.

Stau in parcare, pe jos. Inima imi bate tare, tare, si-mi tin respiratia, involuntar. Ma uit prostit pe cer… Din senin, la propiu, apar trei creaturi si creste exponential frica. “Satana!” se aude in spatele meu si pare ca devenim brusc toti religiosi iar numarul de cruci creste rapid.

Sunt rosii complet, lipsite de par facial si urechi. Au o gura fara buze sau dinti si doi ochi mici. Iar in locul nasului au doua gauri. Cine sunt astia?

-Suntem creatorii vostri, se aude o voce seaca. Si am venit sa ne luam planeta inapoi.

-Ca sa vezi ce inseamna “Dupa chipul si asemanarea lui!” ma trezesc eu vorbind. Adica tu esti Dumnezeu?!

-“Dumnezeu” ne numesc creaturile involuate ce au nevoie de supranatural pentru a-si explica fenomene normale. Suntem o rasa superioara, mult evoluata fata de voi. Stim de exemplu cum sa transcedem toate cele 5 dimensiuni, se aude creatura.

– Si ce vreti de la noi? intreaba un coleg, cu glas tremurat.

– Sa ne luam planeta inapoi. Este creatia noastra, noi am creat atmosfera si clima si tot. Voi sunteti un experiment scapat de sub control. Aveam nevoie de voi sa scoateti resursele dar ce faceti voi acum nu are sens. Scoateti resursele ca sa faceti ceea ce voi numiti bani pe care ii bagati inapoi in resurse ca sa faceti mai multi bani. Epuizati si murdariti planeta si nu va mai putem permite asta. V-am spus si v-am directionat, v-am lasat semne dar ati devenit aroganti, nu mai tineti cont de ele.

-Adica din cauza voastra merge lumea asa, ca acum? Pentru ca v-ati infiltrat voi aici?

-Nu, asta e drumul ales de voi. Noi v-am influentat la inceput, v-am directionat, apoi doar v-am observat.

-Dar cum adica sa scoatem resursele, sa fim sclavii vostri sau ce? N-aveti roboti pentru asta, ce nevoie aveti de noi si de ce pamantul, nu mai sunt alte planete de farmat? zic eu. Sunt panicat complet, ca astia nu par pacifisti deloc!

– Voi sunteti mai ieftini si mai multi si nu avem nevoie de voi aici.

-Ce vreti sa faceti cu noi? intreaba unul dintre directori. Ia te uita si-a regasit vocea, dar parca nu mai e asa puternica ca prin sedinte.

– Batranii si copii, cei cu probleme fizice vor fi inlaturati. Cei in putere, vor fi dusi pe alta planeta ca sa ne ajute la extragerea resurselor. Iar o parte vor ramane aici pentru acelasi lucru. Planeta trebuie curatata pentru a o pregati pentru stabilirea noastra aici. Iar voi ati murdarit-o cu fabricile voastre infecte, cu chimicalele voastre, cu animalele pe care le macelariti pentru ca nu sunteti in stare sa sintetizati mancarea si cu prezenta voastra zgomotoasa si murdara.

Aveti de ales, veniti cu noi de bunavoie sau va luam oricum. Nu va puteti razboi cu noi, v-am analizat miscarile si va cunoastem forta si reactiile. Armele voastre au fost anihilate foarte simplu, nu mai puteti comunica intre voi. Verificati-va mijloacele de comunicare.

Cum vreti sa luptati cu noi, cu pietre si sageti? Iar noi venim cu asta, zice el si indreapta un soi de bagheta spre un stalp de curent ce se dezintegreaza instant.

Automat ne uitam toti la telefoane. Nici un fel de semnal, nu merge nimic.

– Sa… sa luptam cu ei! zice cineva din multime.

-Da?!, si cum vrei sa faci asta? zice altcineva. Ce propui, sa-i dam cu procedura in cap?!

-Pai trebuie sa luptam, zic eu inconstient. Ei sunt doar trei, noi suntem zeci. Ii putem lesina pe astia daca lucram in echipa. Cu totii avem familii, ne vrem copii si parintii carne de tun pentru laserele astora? Nu!!!

Imi privesc colegii in ochi si luam cu totii o hotarare in acelasi timp. Aici vom crapa sau ne vom salva. Nu ne pot termina pe toti odata..

Sarim rapid pe ei si nici macar nu apuca sa-si foloseasca armele. Sunt foarte puternici, dar noi suntem prea multi.

-Nu ne puteti invinge, nu aveti armele necesare, gafaie unul dintre ei incercand sa se elibereze. V-am anticipat toate miscarile, v-am calculat…

-Da? I-auzi, e si vrajitoare acum, zice un coleg din dreapta mea. Ai anticipat si asta atunci? si un mare bocanc ia contactul cu capatana rosiatica acum la pamant. Se pare ca il trimite in a 5-a dimensiune sau de o unde o fi venit el.

-N-ati calculat si asta! tip eu catre ceilalti doi.

-Nu ne puteti invinge, nu aveti cu ce, nu aveti arme, nu aveti… zice al doilea gafaind si el sufocat.

-Sunteti voi inteligenti dar ati facut o mare eroare. Avem o arma de care voi nu ati stiut: umanitatea. Voi sunteti calculati, noi suntem haotici dar asta e farmecul nostru.

Stiti de ce am ruinat planeta? Pentru ca suntem irationali si pentru ca suntem imprevizibili astia suntem noi si ne iubim viata asa cum este ea! Nu ne-o puteti lua fara sa ne exterminati pe toti si asta o sa va coste! tip eu in timp ce ei vad mai multe picioare ca la o parada de moda.

Respiram adanc si ne indreptam de spate… am scapat… momentan, dar cum daramam dracia aia de pe cer? Inca nu stim dar stim ca vom lupta asa ca strangem pumnii si strangem randurile. Pornim in brigada spre centrul orasului cu capul in sus si ochii in patru… fie ce-o fi, umanitatea trebuie sa reziste, cu orice pret!

Nu suntem Frank Grillo si n-avem nici armele din Dincolo de orizont dar cineva trebuie sa le aiba. Noi trebuie doar sa-i gasim. Ne-ar fi placut si daca aparea filmul mai devreme de 3 noiembrie 2017 poate aveam mai multe idei care sa ne ajute in lupta cu hidoasele creaturi…


Articol scris pentru SuperBlog 2017.

O zi… rosie (p)
4.5 (90%) 2 votes

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *